Ce este LEUCEMIA

 

 

Ce este leucemia?

 

Leucemia este un cancer al celulelor sangelui. Celulele din sange sunt produse in maduva osoasa, care este un tesut prezent in majoritatea oaselor. In leucemie, maduva osoasa incepe sa produca prea multe leucocite (celulele albe) si uneori acestea nu-si mai indeplinesc functiile. Aceste celule se inmultesc in continuu, cand ar fi normal sa se opreasca din acest proces. Ele pot avea o diviziune celulara mult mai rapida decat celelalte celule. In timp, aceste celule anormale ajung sa inlocuiasca celulele normale - leucocitele, hematiile si trombocitele.                   au rolul de a ajuta organismul sa lupte cu infectiile.

Hematiile au rolul de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru o buna functionare a organismului, iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor. In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si echimoze (vanatai) cu usurinta, poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.


  • Leucemia

Generalitati

 

Leucemia este un cancer al celulelor sangelui. Celulele din sange sunt produse in maduva osoasa, care este un tesut prezent in majoritatea oaselor. In leucemie, maduva osoasa incepe sa produca prea multe leucocite (celulele albe) si uneori acestea nu-si mai indeplinesc functiile. Aceste celule se inmultesc in continuu, cand ar fi normal sa se opreasca din acest proces. Ele pot avea o diviziune celulara mult mai rapida decat celelalte celule. In timp, aceste celule anormale ajung sa inlocuiasca celulele normale - leucocitele, hematiile si trombocitele. Leucocitele au rolul de a ajuta organismul sa lupte cu infectiile. Hematiile au rolul de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru o buna functionare a organismului, iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor. In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si echimoze (vanatai) cu usurinta, poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.

Cuprins

 

  1. Generalitati
  2. Clasificare
  3. Cauze
  4. Simptome
  5. Mecanism fiziopatogenetic
  6. Factori de risc
  7. Expectativa vigilenta
  8. Medici specialisti recomandati
  9. Investigatii
  10. Tratament - Generalitati
  11. Profilaxie
  12. Tratament ambulatoriu
  13. Tratament medicamentos
  14. Tratament chirurgical
  15. Alte tratamente

Clasificare

Sunt patru tipuri principale de leucemie. Starea de sanatate in leucemia acuta se poate agrava rapid. Pacientii cu leucemie acuta de cele mai multe ori se resimt imediat. La cei cu forma cronica evolutia este una lenta si de multe ori simptomele nu sunt vizibile decat atunci cand boala este avansata. Aceste doua forme - acuta si cronica - impart fiecare din tipurile de leucemie. Aceste tipuri sunt in functie de celula afectata - limfocitul sau mielocitul.

Astfel exista:

- leucemie limfoblastica acuta (ALL): este frecventa la copii, dar poate aparea si la adulti

- leucemie mieloida acuta (AML): poate afecta atat adultii cat si copiii

- leucemie limfoida cronica (CLL): este cea mai frecventa forma de leucemie a adultului, afectand in special batranii; copiii fac foarte rar aceasta forma, de obicei afectand persoanele de peste cincizeci de ani

- leucemie mieloida cronica (CML): aceasta forma apare in special la adulti.

CauzeSus

Cauzele leucemiei nu sunt foarte bine cunoscute. Nu se cunoaste de ce unii oameni fac acesta boala si altii nu.

Cercetarile au aratat ca unii oameni sunt mai predispusi decat altii la a face aceasta boala. Un factor de risc este orice factor ce poate creste sansa de a avea o afectiune. Factorii de risc pentru leucemie sunt:

- tratamentele de chimioterapie (utilizate in tratamentul cancerului)

- expunerea la o serie de radiatii sau substante chimice la locul de munca

- fumatul.

Majoritatea oamenilor cu aceasta afectiune nu au acesti factori de risc. Leucemia nu se transmite de obicei genetic, dar exista rare cazuri in ceea ce priveste leucemia limfatica cronica.

Simptome

Simptomele depind de cat este de avansata boala si pot include:

- febra si transpiratii nocturne

- infectii frecvente si neobisnuite

- astenie si fatigabilitate

- cefalee (durere de cap)

- aparitia de echimoze (vanatai) pe corp si sangerari la nivelul gingiilor si la nivelul rectului

- cresterea in dimensiuni a abdomenului, dureri in partea stanga a acestuia sau in umarul drept, datorita splinei marite

- tumefierea nodulilor limfatici de la nivelul axilei, gatului sau la nivelul canalului inghinal

- scaderea poftei de mancare si scaderea in greutate deoarece exista senzatia de plenitudine.

Formele cronice de leucemie, de cele mai multe ori, nu dau nici un simptom decat cand boala este avansata.

In majoritatea cazurilor de leucemie exista prea multe celule albe modificate. Aceste celule le inlocuiesc pe cele normale in maduva osoasa si se aduna la nivelul nodurilor limfatice, la nivelul splinei si a ficatului. Acest lucru duce la ingreunarea luptei organismului cu diferitele infectii.

Celulele albe ajuta organismul sa lupte cu infectiile aparute. Hematiile au rolul de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru buna functionare a organismului, iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor. In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si vanatai cu usurinta, poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.

Tratamentul chimioterapic sau radioterapia folosite in tratamentul altor cancere, cum ar fi cancerul de san, limfomul Hodgkin (boala maligna ce debuteaza initial la nivelul ganglionilor limfatici) pot duce la aparitia leucemiei dupa cateva luni sau dupa ani de zile de la inceperea tratamentului.

Ratele de supravietuire sunt diferite in functie de tipul de leucemie. Rata de supravietuire la cinci ani, este procentul persoanelor care mai traiesc dupa cinci ani de la depistarea bolii; dar trebuie retinut ca fiecare caz e diferit, aceasta rata fiind doar statistica. Noi cercetari sunt pe cale sa descopere alte tratamente mult mai eficiente pentru aceasta afectiune

 

 

 

Ce este leucemia acuta limfoblastica?

 

 

 

Leucemia acuta limfoblastica (LAL), este o afectiune hematologica severa

determinata de proliferarea necontrolata in maduva osoasa hematogena de

celule imature numite limfoblasti. Desi diagnosticul de LAL produce un impact

important asupra dumneavoastra si a celor din jur, trebuie sa fiti constient ca, in

prezent exista multe mijloace terapeutice cu care aceasta boala poate fi

controlata si chiar vindecata. Scopul acestui ghid nu este acela de a substitui

rolul echipei medicale care va ingrijeste in furnizarea informatiilor privitoare la

boala, ci mai degraba de a va oferi informatii complementare pentru a va ajuta sa

intelegeti aspectele legate de tratamentul si diagnosticul LAL si de a va facilita

comunicarea cu medicul curant. Va rugam sa cititi acest manual cu atentie.

Oricum, trebuie sa stiti, ca cele mai importante informatii va sunt oferite de

echipa medicala care va ingrijeste. Nu ezitati sa cereti echipei medicale care va

ingrijeste informatiile privind orice problema legata de diagnosticul, prognosticul

si tratamentul dumneavoastra.

Leucemiile acute reprezinta proliferari necontrolate de celule maligne, imature

(denumite blasti) din sistemul hematopoietic. In sistemul hematopoietic, diferitele

tipuri de celule se dezvolta dintr-o singura celula, numita celula stem

pluripotenta, localizata la nivelul maduvei osoase hematogene. Celulele sangvine

se dezvolta treptat, devenind celule mature. Abia la sfarsitul dezvoltarii, ele ajung

sa isi indeplineasca integral functiile in sistemul hematopoietic si in raspunsul

imun. In anumite situatii, mecanismele de reglare ale acestui proces esueaza. In

contrast cu leucemiile cronice, leucemiile acute apar in cateva saptamani si

determina aparitia precoce a simptomelor, severe in unele situatii, ceea ce face

diagnosticul si tratamentul acestora extrem de important. Sunt doua grupe mari

de leucemii acute: leucemiile acute limfoblastice si leucemiile acute

mieloblastice, in cadrul fiecarei grupe existand numeroase subgrupe pornind de

la caracteristicile celulei blastice. In cazul leucemiei acute limfoblastice, celulele

imature care se multiplica necontrolat (limfoblastii) sunt precursorii limfocitelor.

Limfocitele sunt celule sangvine care apartin sistemului imun si sunt localizate in

principal in maduva osoasa hematogena, sange, ganglioni limfatici si splina.

Consecinta multiplicarii necontrolate a limfoblastilor determina:

1. alterarea productiei de celule sangvine (trombocite, eritrocite si

leucocite) si in consecinta producerea de hemoragii, anemie si

cresterea susceptibilitatii la infectii de orice fel.

2. Infiltrarea oraganelor (in special a ganglionilor, ficatului si a splinei) de

catre aceste celule cu cresterea dimensiunii acestora si alterarea

functiilor lor. Orice organ poate fi potential afectat.

Proliferarea necontrolata a celulelor anormale (a blastior) care se produce in LAL

este rezultatul, ca si in cazul altor tipuri de cancere, a alterarii mecanismelor de

control si reglare a cresterii si diferentierii celulare. Aceste mecanisme sunt

reglate de gene (fragmente cromozomale constituite din ADN, detinatoare a

informatiei pentru toate functiile celulare). Alterarea acestor gene duce la

transformarea maligna a celulelor prin mecanisme pe care le cunoastem doar

partial. In momentul actual exista o serie de tehnici specifice (de citogenetica

clasica, hibridizare in situ, genetica moleculara), care permit studierea acestor

gene. In acest fel se pot detecta modificarile care permit stabilirea diagnosticului

si clasificarea tipului de leucemie iar tratamentul va fi orientat in functie de aceste

modificari. Cauzele aparitiei acestor modificari nu sunt inca pe deplin elucidate.

Se considera ca atat factorii genetici cat si factorii de mediu (ex. radiatii

ionizante, substante toxice ca derivatii de benzol si pesticidele) si chiar unele

virusuri ar putea fi incriminate in etiologia LAL. Substante carcinogenetice

recunoscute precum alcoolul si tutunul nu cresc riscul de producere a LAL.

Totusi, in multe cazuri nu poate fi decelata o cauza de producere a leucemiei.

Desi anumite modificari genetice sunt identificate in leucemii, este important de

subliniat ca LAL nu este o boala ereditata. In plus, LAL nefiind o boala

infectioasa, nu exista risc de transmitere de la o persoana la alta.

Ca in majoritatea cazurilor, prima etapa incepe cu obtinerea datelor de la pacient

si efectuarea examenului clinic pentru a identifica semnele si simptomele relatate

mai sus. Pentru confirmarea finala a diagnosticului, sunt necesare o serie de

investigatii suplimentare. Desi acestea nu presupun practic nici un risc, pot

produce un grad de disconfort. Acestea constau in analiza sangelui, aspiratul

medular (pentru mielograma) si punctia lombara.

- Analiza sangelui arata:

Anemia (reducerea numarului de hematii si a valorii hemoglobinei)

Trombocitopenia (reducerea numarului de trombocite)

Leucocitoza (cresterea numarului de leucocite) si mai rar leucopenia (reducerea

numarului de leucocite)

- Aspiratul medular sau mielograma consta in efectuarea cu anestezie locala a

punctiei medulare, la nivelul sternului sau a creastei iliace posterioare

(extragerea a catorva ml de sange din maduva osoasa). Urmeaza examinarea la

microscopul optic, prin care vor fi identificati limfoblastii care constituie peste

20% din totalitatea celulelor din maduva. In completare, dupa identificarea

morfologica a limfoblastilor (prin microscopie optica), sunt necesare o serie de

tehnici suplimentare (de citochimie, citometrie in flux, citogenetica si biologie

moleculara). Astfel, poate fi stabilit cu exactitate tipul de leucemie acuta

limfoblastica si poate fi instituit tratamentul cel mai adecvat.

-          Punctia lombara: Aceasta punctie se efectueaza la nivelul coloanei lombare

joase, cu pacientul asezat in decubit lateral sau in pozitie sezanda. Aceasta

tehnica este similara cu cea din rahianestezie. Un ac este introdus in spatiul

dintre doua vertebre si sunt extrasi cativa ml de lichid cerebrospinal (lichidul care

inconjoara maduva spinarii). Lichidul cerebrospinal este examinat la diagnosticul

LAL pentru a stabili daca exista sau nu afectare neurologica. In cazul afectarii

neurologice vor fi administrate citostatice direct la acest nivel pentru a distruge

limfoblastii (vor fi efectuate sedinte repetate de administrari intratecale). Daca

lichidul extras este normal, se administreaza de asemenea citostatice in scop

profilactic, dar cu o frecventa mai redusa. Ca efecte secundare administrarii

intratecale de medicamente poate apare cefalea care poate sa dureze cateva

zile dar este bine controlata cu analgezice.

 

In ce consta tratamentul ?

 

Baza tratamentului o constituie administrarea de citostatice, adica, medicamente

care au capacitatea de a distruge celulele tumorale (limfoblastii). Tratamentul

citostatic depinde de tipul specific de leucemie acuta limfoblastica dar si de alti

factori precum varsta pacientului, prezenta altor afectiuni (cardiace, pulmonare).

Mai mult, pe langa chimioterapie, mai sunt si alte aspecte importante precum

necesitatea transfuziilor de masa eritrocitara sau de trombocite, tratamentul cu

antibiotice pentru a controla efectele secundare produse de citostatice. In unele

tari este necesar consimtamantul scris al pacientului pentru efectuarea

tratamentului sau a unor manopere necesare precum montarea unui cateter

venos central sau pentru efectuarea unei biopsii osoase.

In general, tratamentul impune montarea unui cateter venos central (un tub dintrun material flexibil inserat intr-o vena mare, vena subclavie sau jugulara) prin

care vor fi administrate toate medicamentele si vor fi efectuate recoltarile de

sange pentru analize, evitandu-se astfel multiplele punctionari ale venelor

periferice.

In linii mari, in toate tipurile de LAL, tratamentul cuprinde mai multe faze. Prima

faza este inductia, a doua consolidarea iar a treia faza este faza de mentinere. In

unele cazuri de LAL exista un risc crescut de recadere si dupa efectuarea

tratamentului de consolidare se impune efectuarea de transplant de celule stem

hematopoietice. Durata globala a tratamentului (incluzand toate aceste faze) este

lunga si poate sa dureze pana la 2 ani. Unele etape sunt parcurse in spital cu

perioade de externare de 1-3 saptamani intre cicluri. Intre ciclurile de

chimioterapie pacientul poate ramana acasa. Este foarte important ca programul

de tratament sa fie respectat cu strictete fara prelungirea durtei de pauza dintre

ciclurile de tratament. Tratamentul de intretinere se efectueaza de obicei

ambulator. In tabelul 3 sunt prezentate cele mai importante medicamente

citostatice administrate in LAL. In tabelul 4 sunt prezentate o serie de

medicamente care se afla inca in faza de studiu.

 

Complicatiile si efectele secundare ale tratamentului

 

Majoritatea efectelor secundare se datoreaza tratamentului citostatic care pe

langa efectul de distrugere a limfoblastilor afecteaza si productia de celule din

celulele normale restante ale maduvei percum si alte tesuturi si oragane.

Majoritatea acestor complicatii sunt reversibile si pot fi tratate cu succes. In

continuare sunt prezentate o parte a acestor complicatii:

- greata si varsaturile: acestea sunt legate in mod direct de chimioterapie

dar, din fericire in prezent exista medicamente capabile sa controleze aceste

simptome

- anemia: cauzata de deficitul de celule rosii determinand fatigabilitate si

slabiciune. Fiecare pacient are un prag propriu de tolerabililate a anemiei dar in

anumite situatii transfuziile de masa eritrocitara se administreaza indiferent de

toleranta.

- sangerarea: reducerea productiei de trombocite creste riscul de

sangerare. Determinarile regulate ale numarului de trombocite vor stabili

necesitatea transfuziei de masa trombocitatra daca acestea scad.

- infectiile: reducerea numarului de leucocite creste riscul de infectii de

orice tip si cu orice localizare. Infectiile, printre alte manifestari produc si febra.

De aceea, daca pacientul prezinta febra in cursul tratamentului, se vor recolta

culturi pentru cercetarea infectiilor din urina, sange si din alte sedii, va fie

efectuata o radiografie pulmonara si va fi initiat de urgenta tratamentul antibiotic.

- mucozita: la nivelul mucoasei cavitatii bucale si a intestinului se pot

dezvolta mici ulceratii (ceea ce se numeste mucozita). Aceste ulceratii determina

durerea la alimentatie si respectiv diaree. Aceste ulceratii apar datorita reducerii

numarului de leucocite ca efect al citostaticelor

- sterilitatea permanenta: chimioterapia nu produce in mod obisnuit

sterilitate permanenta, dar acest lucru este practic inevitabil in cazul pacientilor

care vor efectua transplant de celule stem. De aceea, pentru a pastra functia de

reproducere, vor fi crioprezervate sperma la barbati si repectiv tesut ovarian sau

ovule fertilizate la femei.

- alterarea altor organe: in unele cazuri chimioterapia poate avea efect

toxic asupra unor ogane si sisteme carora le afecteaza functia: inima, ficatul,

nervii periferici. Daca aceste efecte sunt severe ele pot impiedica continuarea

chimioterapiei sau pot impune modificari ale dozelor sau eliminarea anumitor

citostatice din programul de tratament.

- probleme emotionale: acestea deriva din impactul produs de diagnosticul

comunicat asupra pacientului si anturajului. Multe spitale beneficiaza de un

specialist psiholog si psihiatru care poate oferi consiliere pacientului si familiei.

- astenia: dupa terapie unii pacienti pot acuza o senzatie de astenie fizica

extrema prin lipsa de “energie”. Aceste simptome, denumite “fatigabilitate”, pot fi

acute sau cronice. Cauzele acestei fatigabilitati nu sunt pe deplin cunoscute, dar

sunt incriminati o serie de factori chimici, fizici, comportamentali.

In ceea ce priveste capacitatea de munca, pacientul nu va lucra pe durata

tratamentului dar isi poate relua activitatea dupa terminarea programului de

tratament in functie de statusul fizic si de efortul pe care il presupune activitatea

respectiva.

 

Ce rezultate ofera tratamentul?

 

In unele cazuri, dupa incheierea tratamentului poate apare recaderea. Oricum,

probabilitatea de recadere scade cu cat timpul scurs de la terminarea

tratamentului este mai lung. De aceea, dupa incheierea tratamentului se impun

controale repetate pe parcurasul a catorva ani. In caz de recadere echipa

medicala va indica posibilitatile ulterioare de tratament. In pofida tuturor

complicatiilor, un numar tot mai mare de pacienti raman in remisiune pe termen

lung si nu necesita decat controale periodice pe parcursul vietii. La copii rata

globala de curabilitate a LAL este de aproximativ 70% iar la adult de 35-40%.

Pentru fiecare pacient in parte aceste rezultate depind de subtipul de LAL si de

anumiti factori de prognostic precum varsta, prezenta unor aberatii cromozomale

specifice, durata pana la obtinerea remisiunii si de prezenta bolii minime

reziduale.

Tratamentul unor forme particulare de leucemie acuta limfoblastica - LAL cu

cromozom Philadelphia prezent si LAL tip Burkitt

In LAL Ph+, aparitia recenta de noi medicamente directionate specific pentru

blocarea unei enzime cheie responsabila de producerea leucemiei a schimbat

prognosticul bolii. Aceste medicamente (ex. Imatinib mesilate) se administreaza

in combinatie cu chimioterapia conventionala. Fiind medicamente relativ noi,

efectele pe termen lung nu sunt inca pe deplin cunoscute desi cu certitudine

rezultatele sunt superioare celor produse de chimioterapia conventionala. Pana

in prezent aceste medicamente au fost administrate doar in cadrul unor trialuri

clinice. De aceea, in multe cazuri, nefiind aprobate oficial de catre multe institutii

sanitare, va trebui sa semnati un consimtamant scris pentru a beneficia de acest

tratament. Mai mult, in acest tip de LAL transplantul alogeneic de maduva este

indicat odata ce s-a obtinut remisiunea completa, riscul recaderii dupa

chimioterapie fiind ridicat.

LAL Burkitt necesita de asemenea tratament diferit de cel al altor tipuri de LAL

incluzand cicluri de doze mari de chimioterapie (combinatii cu metotrexat si

citarabina in asociere cu alte citostatice) cu obtinerea de remisiuni durabile la

peste 50% dintre pacienti. Aceste rezultate pot fi imbunatatite prin asocierea de

rituximab la fiecare ciclu de tratament. De aceea, in aceasta forma de leucemie,

transplantul alogeneic de celule stem nu este indicat. Transplantul este rezervat

cazurilor care recad sau care nu raspund la tratament.

 

Tratamentul recaderilor

Aparitia recaderii indica faptul ca tratamentul administrat nu a eliminat in totalitate

celulele leucemice. Manifestarile recaderilor pot fi similare celor initiale sau pot

apare simptome diferite (spre exemplu, recaderea doar la nivelul SNC). Aspiratul

medular este necesar pentru a stabili daca recaderea s-a produs doar la nivel

SNC sau mai sunt si alte sedii de recadere. Oricare ar fi sediile recaderii, se

impune reluarea tratametului citostatic. Pe langa unele aspecte legate de durata

primei remisiuni (prognosticul este mai bun daca durata remisiunii a fost de lunga

durata, de ani, comparativ cu situatia cand recaderea a survenit la saptamani

sau luni de la finalizarea tratamentului) si localizarea recaderii trebuie luate in

consideratie pentru stabilirea tratamentului recaderii statusul general al

pacientului si tratamentul efectuat anterior. O recadere indica faptul ca exista un

risc crescut pentru reacaderi si in viitor. De aceea, daca pacientul poate tolera,

tratamentele citostatice vor fi mai agresive si (in caz ca exista un donator

compatibil), vor fi urmate de transplant alogeneic. Este important sa fie luate in

consideratie si medicamentele noi aflate in stadiul de trialuri clinice.

 

Controlul dupa tratament, efectele pe termen lung si calitatea vietii

Controalele efectuate dupa terminarea tratamentului vor fi efectuate de obicei in

regim ambulator. Periodicitatea si tipul controalelor, tipul complicatiilor si efectele

secundare variaza de la pacient la pacient precum si in functie de tratamentul

administrat (transplant sau doar chimioterapie). La fiecare vizita vor fi efectuate

un examen fizic, analize de sange si reconsiderarea tratamentului daca se

impune. In functe de situatie vor fi necesare si alte investigatii (ex. examenul

maduvei)

Calitatea vietii pacientului este mai mult sau mai putin influentata in functie de

tipul tratamentului si efectele secundar aparute. In cazul transplantului de celule

stem daca nu au intervenit complicatii serioase, pacientul isi poate relua

activitatea normala dupa aproximativ 6-12 luni. Cele mai frecvente probleme

intalnite pe termen lung sunt cele de natura emotionala, fatigabilitatea, tulburari

vizuale, dificultati de concentrare, tulburari de memorie si de somn. Aditional mai

pot apare si alte probleme:

- persitenta inapetentei: apare prin diminuarea secretiei salivare, alterarea

gustului si mirosului sau ca urmare a continuarii tratamentului; ex.

Ciclosporina A administrata pe termen lung pentru prevenirea efectului de

grefa contra gazda (complicatie frecventa a transplantului alogeneic de

celule stem in care celulele transplantate reactioneaza impotriva celulelor

primitorului producand leziuni in diferite organe si sisteme).

- cataracta: este o problema frecvent intalnita si in general apare la 5 ani sau

mai tarziu, de la transplant, in special in cazurile in care s-a efectuat

iradierea corporeala totala in timpul conditionarii sau daca s-a administrat

prednison pe o durata mai lunga de timp.

- tulburari hormonale: in special hipotiroidism (reducerea functiei glandei

tiroide cu necesitatea tratamentului substitutiv cu hormoni tiroidieni) si

menopauza precoce (care poate fi prevenita cu tratament substitutiv

hormonal care, desi nu induce reluarea functiei de reproducere previne

simtomele legate de menopauza ca bufeurile, uscaciunea pielii si a

mucoaselor si reducerea libidoului)

- sterilitatea: este practic inevitabila dupa transplant. De aceea se impun

masurile speciale amintite anterior.

In cazuri exceptionale, poate apare un al doilea cancer, de obicei la mai multi ani

de la efectuarea transplantului.

Posibilitatea de recadere scade cu trecerea timpului de la efectuarea

transplantului. In cazul recaderii dupa transplant echipa medicala va indica

masurile terapeutice posibile.

In cazul pacientilor care primesc doar chimioterapie, complicatiile pe termen lung

sunt mai reduse, recuperarea este mai rapida iar pacientii isi vor putea relua mai

repede activitatea. Alaturi de problemele amintite anterior, de ordin emotional,

scaderea capacitatii de concentrare si a memoriei, fatigabilitatea sau tulburarile

de somn, trebuie semnalata o incidenta crescuta a cataractei datorita

corticoterapiei prelungite si posibilitatea ca oricand sa se produca recaderea (cu

atat mai putin probabila cu cat durata de la finalizarea tratamentului este mai

lunga). In contrast, sterilitatea si alte probleme hormonale sunt in general

tranzitorii. La unii pacienti poate apare osteonecroza (distrugerea osului si a

cartilajului articular) la nivelul articulatiei soldului, umarului sau a altor articulatii.

Emotiile legate de acest diagnostic

Persoanele care au acest diagnostic, de leucemie, pot trai diferite sentimente. Multi neaga acest diagnostic, sunt plini de furie si foarte necajiti. Multi pot deveni depresivi, sau altii pot avea putine emotii. Nu exista o reactie normala in felul unui om de a reactiona la aflarea acestui diagnostic. Exista cativa pasi ce pot fi urmati pentru a reactiona cat mai bine la aflarea acestui diagnostic. Unii oameni se simt bine sa discute cu familia sau cu prietenii, pe cand altii au nevoie de singuratate.

Daca aceste emotii puternice pot influenta judecata persoanei respective, este mai bine sa se discute acest lucru cu medicul. In spitalul unde se trateaza astfel de afectiuni exista si persoane specializate (psihologi) cu care se poate discuta. Si discutiile cu alte persoane ce au avut probleme similare pot fi folositoare.

Mai sunt o serie de probleme emotionale cu care trebuie sa se confrunte bolnavul de leucemie, cum ar fi:

- diagnosticul precum si tratamentul pot fi foarte stresante: aceasta stare de stres poate fi redusa prin discutiile cu cei apropiati; invatarea unor tehnici de relaxare poate fi utila

- noile schimbari corporale ce pot aparea pot trezi emotii puternice: pentru o cat mai buna adaptare la noua imagine este nevoie sa se discute acest lucru cu partenerul si cu medicul, acesta putand recomanda o serie de persoane sau organizatii specializate, care pot ajuta bolnavul de leucemie cu informatii si chiar cu ajutorul efectiv

- pierderea parului: acesta este un moment foarte neplacut pentru unii oameni; nu toate medicamentele folosite in tratamentul cancerului duc la pierderea parului sau daca acest lucru se intampla nu este vizibil decat pentru cel in cauza; medicul va informa pacientul daca acest efect secundar al terapiei poate aparea.

Daca tratamentul pentru leucemie sau chiar boala in sine, produce durere, exista o serie de masuri ce pot fi luate. Trebuie sa se urmeze sfaturile medicului cu privire la medicamentele ce trebuie folosite pentru calmarea durerilor. Tratamentul ambulatoriu pentru durere, presupune administrarea unor antiinflamatoare nesteroidiene sau folosirea unor terapii alternative, cum ar fi "biofeedback" (metoda de tratament ce utilizeaza un sistem de monitorizare a starii fiziologice, ce ajuta pacientul sa-si controleze starea mentala si fizica, prin controlarea unor procese involuntare cum ar fi temperatura, presiunea sangvina, functionarea gastro-intestinala sau activitatea creierului). Orice tratament ambulatoriu trebuie discutat cu medicul.

Tratament medicamentos

 

Chimioterapia reprezinta tratamentul standard pentru multe dintre tipurile de leucemie. Chiar si atunci cand vindecarea nu este posibila, chimioterapia poate ajuta la imbunatatirea starii de generale si la prelungirea vietii.

Acest tratament include, de obicei, o combinatie de medicamente, deoarece medicamentele utilizate ataca celulele canceroase prin diferite modalitati. Aceasta combinatie este folosita si pentru a evita aparitia rezistentei celulelor canceroase la un anumit medicament folosit. Alte medicamente folosite in tratamentul leucemiei ajuta la prevenirea infectiilor si la cresterea capacitatii organismului de a produce noi celule sanatoase.

Greturile si varsaturile sunt cele mai cunoscute efecte adverse ale chimioterapiei si cele mai de temut. Dar chimioterapia nu presupune neaparat ca pacientul sa prezinte aceste manifestari.

 

 

Problema mortii

Daca boala a revenit dupa tratament, ar fi bine ca, impreuna cu medicul si cu familia, pacientul sa stabileasca un alt tratament si sa rezolve problemele legale ce pot aparea in cazul unui esec al tratamentului. Este mai bine ca pacientul sa decida asupra dorintelor sale, atunci cand este capabil sa o faca. El trebuie sa se gandeasca foarte bine la tratamentul ulterior. Se poate sa fie lasate aceste decizii in legatura cu tratamentele ulterioare, pe seama unei persoane apropiate. Se poate intampla ca scopul pacientului sau al familiei acestuia sa se modifice in timp, de la tratamentul curativ spre mentinerea mai degraba a unui anumit confort si a demnitatii. Medicul pune o serie de intrebari in legatura cu ceea ce doreste pacientul, atunci cand tratamentul curativ nu mai este o solutie. Exista o serie de specialisti care pot asigura tratamentele paliative chiar si la locuinta acestuia.

De retinut!

Medicul poate vorbi de remisie si nu de vindecare atunci cand se vorbeste despre scopul tratamentului. Desi multi dintre cei cu leucemie sunt tratati cu succes, termenul de remisie e folosit deoarece cancerul poate reveni. Este important sa se discute cu medicul despre o posibila revenire a bolii.

Trialurile clinice joaca un rol important in tratamentul leucemiei. Ele testeaza cele mai noi medicamente si cele mai noi terapii. Cei din cadrul acestor trialuri clinice beneficiaza de toate tratamentele ce se pot recomanda si vor fi atent urmariti. Trebuie sa se discute cu medicul despre posibilitatea intrarii intr-un astfel de trial clinic, care poate fi benefic pentru el.

Profilaxie

Nu se stie cum s-ar putea preveni aparitia leucemiei. Multi dintre cei care au aceasta afectiune nu au factori de risc. Un factor de risc este acel factor ce creste sansa de a se imbolnavi. Unii oameni expusi la doze mari de radiatii, expusi la benzen, fumatori sau cei ce fac chimioterapie au riscul de a face leucemie.

Tratament ambulatoriu

 

Pe perioada tratamentului leucemiei, indiferent de stadiu, exista o serie de masuri ce pot fi luate si acasa, pentru o trecere cat mai buna peste efectele secundare ale terapiei sau pentru evolutia in sine a bolii. Uneori aceste masuri reprezinta tot ceea ce este nevoie pentru o serie de probleme. Daca medicul a prescris o serie de medicamente care sa minimalizeze simptomele ce pot aparea, trebuie ca acestea sa fie luate, in mod regulat. De asemenea, trebuie ca pacientul sa manance echilibrat, sa incerce o serie de exercitii ce pot face bine si sa se odihneasca cat mai mult.

 

 

 
Acum puteti face donatii si

prin sistemul PAYPAL:

 

Despre Loredana | Galerie foto | Galerie video | Parteneri | Acte medicale | Mesajele Dvs.
 
Vizitatori: